sâmbătă, 1 octombrie 2016

Familia lui Vasile Ilie in cartea funciara din Tanganu 1938

La sfarsitul anului 2014 am avut ocazia sa studiez cartea funciara din 1938 a Tanganului.
Are un index alfabetic al proprietarilor.
Am gasit familia lui Vasile Ilie:


In prima coloana sunt numerele parcelelor, iar in a doua sunt numerele cartilor funciare.
Parcela 442 este locul de casa (vatra) din Gagalicea de 2327 mp:


mostenita de urmasii lui Vasile ILIE, decedat in 1919:


Parcela 2480 proprietate comuna a celor 6 frati si a mamei lor Elena Vasile ILIE (bata Licuta):




Parcela 586 este in proprietatea comuna a celor 6 frati:



Parcela 885 este proprietatea comuna a celor 6 frati:



Parcela 888 a lui Alexandru Vasile ILIE



Parcela 2479 a lui Alexandru Vasile ILIE



Parcela 2478 a Profirei Marin Nedelcu, fiica lui Vasile ILIE:



Parcela 886 a Anghelinei, fiica lui Vasile ILIE:



Parcela 2481 a Anghelinei, fiica lui Vasile ILIE:



Parcela 887 a lui Dumitru Vasile ILIE:



Mandica si Mihalache au vandut parcelele lor fratilor ramasi in Tanganu cand s-au mutat in
Bucuresti.

Parcelele 2478, 2479, 2480, 2481 sunt locuri "la Rosia" spre Fundeni, pe stanga soselei 301.
Total 2.1 ha. Initial erau 2.275 ha. Dimensiuni aproximative 395 m x 57.5 m.
Parcelele 885, 886, 887, 888 sunt locuri in lunca taiate de CFR la canal Dambovita.
Total 1.9 ha. Initial erau 2.275 ha. Expropiat cca. 3600 mp.
Parcela 586 este faneata in islazul din Tanganu mic.

Loturile initiale ale lui Vasile Ilie:


Lotul taiat de CFR Obor-Oltenita, km 28,9. Ar trebui sa existe documente de expropriere pentru
banda de teren pe care trece calea ferata. Lotul 29 pozitia 22 la expropriere:


La km 31,5 calea ferata atinge lotul de la Rosia al lui batu Vasile:


Soseaua 301 trece peste un colt al terenului, probabil ca s-a expropriat:



Ion Ilie martor la luptele aeriene si la bombardamentele din 1944

Am primit de la dl. Sterea Cristea, de la dl. Nicu Ciotoran:

Din randul pilotilor nostri, trei au fost doborati – lt. Nicolae Limburg, adj. Tari si adj. Giurgiu. De asemenea, toate avioanele celelalte au revenit la sol, pe aerodromul Popesti-Leordeni, de langa Bucuresti, cu avarii mai mult sau mai putin serioase.
Uitati ce am mai gasit:  lt. Nicolae Limburg
nr act deces 48; a murit in data de 10 iunie ora 9 a.m.; numele parintilor: col. D-tru Iosif Limburg ; locul mortii: Balaceanca , in lupte aeriene


Ziua in care avioanele romanesti au pus la pamant marele usaaf

Primaria Balaceanca
Registru de stare civila – decedati 1944

Nr. crt.

53

Data inregistrarii

24 iunie 1944

Anul, luna, siua si ora mortii

23 iunie 1944 ora 10

Prenumele, numele , profesia si domiciliul

Flecner Russel, domiciliul nu se stie

Locul si data nasterii

America U.S.A.

Varsta

22 ani

Prenumele si numele parintilor

Nu se stie

Prenumele si numele sotiei, sotului

Nu se stie

Locul mortii cand nu sa intamplat la locuinta mortului

Comuna Balaceanca

Aratarea actului de inregistrare a mortii

Moarte confirmata de medicul comunei Bobesti, Judet Ilfov

Eventualele intamplari sau observatii inainte de semnare

Declaratiunea facuta de DL. Ion Nichita de ani 39 de profesie seful postului de jandarmi Balaceanca
Ofiter al starii civile: Primar V. N. Calarasu
Notar N. Dumitrescu

Tata a fost martor la luptele aeriene intre avioanele americane cu 2 fuselaje P38L si avioanele romanesti IAR si germane Stukas intre Balaceanca si Cernica. Era in vale
si a vazut cum au cazut vreo 3 avioane - s-au infipt in malurile Dambovitei si Colentinei.
Statea la tusha Voica si unchiul Dumitru de la Balaceanca.
Un avion american cazut era pazit de un jandarm. Avea un pilot mort cu o mana arsa. Satenii dadeau cu piciorul in mana pilotului si jandarmul le-a cerut sa-l lase in pace, el avand datoria sa-i tina departe pe cei curiosi sau amatori de furtisaguri.

avioanele cu 2 fuselaje - link !

Tata avea 10 ani si a mers la Tanganu dupa bombardamentele din 7.05.1944.
Americanii au aruncat bombe si in spatele inchisorii Vacaresti, unde era o baterie antiaeriana.
Tata facea baie in gropile pe care le faceau bombele, in zona unde astazi este lacul Vacaresti.

In vara anului 1944 tatal tatalui meu a aflat ca sunt trenuri care merg in Banat cu refugiati care vroiau sa scape de bombardamentele din Bucuresti.
I-a urcat in tren pe toti cei 3 copii ai lui:
Ion (tatal meu), Eugenia (sora mai mare) si Victoras (fratele mai mic), in pantaloni scurti si cu cate o traista fiecare cu cateva camasute de schimb. Au ajuns la Vinga intr-un orfelinat de copii, iar a doua zi au fost distribuiti in diverse sate.
Au ajuns la Seceani, unde tobosarul a chemat oamenii sa ia copii in gazda. Pe Eugenia (tanti Mica) a luat-o nana Zori, pe tata familia Damaschin, iar pe Victoras alta familie.
Tata a stat vreo 3 zile la Damaschin si a invatat cum se zice in Banat la una sau alta. Varza=curechi, cartoful=crump, roshia=paradais, etc.
Intr-o zi tata s-a urcat pe o capita mare de fan de vreo 6x10 m si de 5 metri inaltime.
Avea tehnica - baga mana pana la cot in fan si se tinea de fan pentru a urca pana in varf.
Proprietarul s-a intrebat cum a reusit sa urce fara scara si i-a zis "tzipa jos".
A tras concluzia ca e "boland", a mers la pedagogul din sat si i-a spus sa "ia copilul asta ca se omoara singur" ! A fost dus la familia Bulaicu, la tatal lui Ilie Bulaicu, care avea 11 ani
si era la clasa I de liceu la Timisoara. Tata era in clasa a IV a. Erau instariti, aveau moara.
In sat erau si germani si sarbi. Schusterul avea motor bitziclu. Boierul locului se numea Bruck.
Au stat acolo pana la 23 august. Bulaicu era cu Milan, sotul lui nana Zori.
Ei secerau graul si in urma lor veneau Zori si cu sotia lui Bulaicu batranul si legau
graul in snopi.
Copiii asezau snopii in picioare, pregatiti pentru batoza care scotea graul.
Mancau pita si clisa. Batranul facea cruce pe paine si apoi o taia.
La un moment dat a trecut un avion razant cu pamantul si apoi a venit cineva si a zis
ca s-a facut armistitiu cu rusii. Peste ei au trecut luptele intre romani, unguri si
nemti. Mortii au fost ingropati in sat. Cand au venit ungurii la marginea satului toti
au fugit ca potarnichiile, ascunzandu-se pe unde puteau. Ungurii au vazut ca ingroapa
mortii si au trecut mai departe. Dupa aceea a venit grosul armatei maghiare si ei au
plecat in bejenie la marginea padurii. Cu carute, cu porcii, cu zburatoarele taiate
pentru a avea mancare. Au stat vreo 2-3 zile acolo pana au plecat soldatii.
Au mancat puii, gainile si ratzele sacrificate. Au asistat la tirurile intre armata romana
si cea maghiara, care erau pe deasupra lor. Au baut apa acra de la un izvor.
Dupa aceea tata si cu fratii lui s-au intors cu trenul la Bucuresti. Au luat tramvaiul 12
si au mers pana la cimitirul Bellu si apoi pe jos pana acasa in Secerisului 3.
Tatal lor a venit de la serviciu pe la 3 si jumatate 4 si i-a gasit pe copii in curte.
A fost o mare bucurie la revedere si i-a cuprins o mare emotie.


Seceani - link !


Victor, Eugenia si Ion, copiii lui Mandica Ilie (in planul 2)


duminică, 18 septembrie 2016

Alexandru Musat (1914-1997), var de gradul 1 cu tata

Alexandru Musat, nenea Sandu, s-a nascut in 1914.


A luptat in al doilea razboi mondial, ajungand pana in Caucaz.
A fost ranit grav de schije si a fost salvat de nemti.
Este cel care ne-a dat multe informatii despre rudele noastre din Tanganu.
In 1997 a fost agatat de un sofer si accidentat. Dupa cateva zile la spital a murit.
Ii multumim pentru tot ce a facut pentru familia noastra.
Se odihneste in cimitirul Caramidari alaturi de sotia Victoria (1923-2010) si de fiul Ion (Nelu):


Sora lui, Maria (1928-2013), ne-a ajutat la studiul genealogic. Este inmormantata la Tanganu.